Dobitocii de la service SONY ROMANIA (VAIO)

UPDATE: cu ajutorul unui angajat Sony Romania am reusit sa rezolv una dintre cele doua probleme in mod normal. Am povestit aici pe indelete ce si cum.

[postul este mare, la fel ca nervii pe care mi i-am facut eu azi la telefon]
SONY, o firma pe care de altfel este greu sa nu o simpatizezi, are un client suport de toata jena pentru Romania. Nu vorbesc neaparat de call center si de oamenii de acolo, ci de managerul care a organizat un flux atat de aiurea. Sunt la a doua experienta de genul asta cu ei, am crezut ca prima oara a fost o intamplare. Da’ hai sa va zic:

1. Se da una bucata laptop VAIO cu probleme, se necesita investigatii si eventual reparatie. Sunam la call center Sony Vaio, povestim cu robotul, povestim cu omul de la call center, aflam rezultatul: constatarea defectului costa, tineti-va bine de o masa, un scaun, ceva: 170 EUR!!! ))) Pentru simplul motiv ca nu exista service in RO si trebuie dus in Germania. Deci, pe scurt, plateste BOUL 170 EUR si asteapta “verdictul”; daca reparatia costa mai mult decat achizitia unuia nou, atunci BOUL a dat 170 EUR ca sa afle acest lucru. Da, da’ cine mai are laptop plimbat prin tari straine, eh? Ain’t that cute? But it’s wrong!
Intre timp s-a rezolvat, hardul crapase si trebuia inlocuit. A durat 10 minute la primul service de laptopuri intalnit. Si inlocuirea piesei a mai costat 2 milioane (manopera + componeneta). Diferenta de la 200 LEI la 170 EUR ar cam fi fost tzeapa pe care mi-o luam de la service-ul SONY.

2. Se da: una bucata laptop Sony Vaio, model de 3-4 ani, cu probleme de tastatura – o tasta nu functiona. Se cere: achizitionare una bucata tastatura. Stiind ca service-ul SONY pt Romania e condus de dobitoci am incercat sa evit contactul cu ei, dar neseriozitatea alora de la Doctor-laptop.ro nu mi-a dat alta varianta.

Mi-am luat inima in dinti si am sunat.
Prima surpriza: - Este laptopul Dvs?
[Ca orice om normal prima tendinta a fost sa spun adevarul:]  - Nu, este al unui amic.
[Raspunsul a venit invariabil: ] - Atunci nu pot sa va dau nici o informatie, nu pot trece la pasul urmator
[Mi-a luat cam 25 de secunde sa imi revin din stupoare si sa ii dau replica:]  - Frate, vreau sa cumpar o tastatura, ti-am zis modelul laptopului, mi-o vinzi sau nu?!“.
[El o tinea pe-a lui:] - Daca nu sunteti posesorul atunci nu va pot ajuta.
[EU] – Bine, atunci sunt posesorul.
[SONY] - Nu, nu se poate, ca tocmai mi-ati zis ca nu sunteti.
[EU] - Prietene, vrei sa inchid si sa te sun din nou sa zic ca sunt posesorul?! Foloseste datele mele!
[SONY, dupa 15 secunde de gandire] – OK, dati-mi datele.

A doua surpriza, dupa ce am stabilit pretul si termenul de livrare:
[SONY] – Cum doriti sa efectuati plata?
[EU] – Ce variante am?
[SONY] – Card bancar sau transfer. Card bancar se face plata pe loc, la transfer dureaza pana la 5 (!!!) zile lucratoare.
[EU] - Atunci card.
[SONY] – Sa-mi dati datele cardului…
[EU] – Poftim?!
[SONY] – Sa-mi dati va rog numele, seria si CVVul cardului…
[EU] - ?!^%#? Cum asa? Exista un acord de confidentialitate sau ceva? Daca iti dau datele cardului si mi le folosesti la altceva?
[SONY] – Exista acord de confidentialitate pe sonyvaio-link.com.
[EU] - Doamne fereste-ma, unde am nimerit?!
Ii dau datele, ma anunta ca tranzactia a fost refuzata de banca. Ma gandesc “n-oi avea suficienti bani pe card?”. Anyway, ma hotarasc sa platesc prin transfer si ce credeti ca ma anunta “suavul”?

[SONY] – Se percep 2 EUR extra taxa la transferul bancar, exclusiv tva.
[EU] – OK.
[SONY] – Dureaza 5 zile si va trebui sa achitati taxele de transfer interbancar. Banca noastra este in afara Romaniei, de aceea este posibil sa existe taxe suplimentare.
[EU] – ?!*&$^&$* Lasa atunci ca revin eu mai incolo…

Cum isi pot unii inchipui ca se poate lucra in conditiile astea? Cand lumea nu stie cum sa fie mai aproape de clientii lor si sa interactioneze pe toate canalele cu ei (vezi Facebook & co), alde SONY CORPORATION nu este in stare sa deschida un cont la o banca in Romania, sa deschida un service in Romania. Si din cate imi aduc eu aminte cam in toate magazinele de electronice consacrate exista la vanzare SONY VAIO.
Prieteni, daca sunt costurile prea mari sa deschideti service in RO, faceti dracu’ un parteneriat cu ceva service-uri OK. Si rugati-i sa va deschida si un cont la banca. Nu de alta, dar eu desi nu cumpar laptopuri SONY din principiu si nici nu recomand nimanui, M-AM SIMTIT BATAIA VOASTRA DE JOS!

Concluzie (RECOMADARE):

NU CUMPARATI SONY VAIO!

<!– End nervi/stress –>

Istoria se repeta… mereu?!

Primita pe mail de la Claudiu…

Lasand la o parte tenta nationalista de pe alocuri, oare nu te apuca asa un dor de duca atunci cand vezi cat de real este un text scris acum 70 de ani? Oare va fi la fel de actual si peste 70? Tind sa cred ca da…

Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor.

Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.

Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.

Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal.

Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […]

Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!
Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.

Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.

Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.

Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa.

Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.

Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica.
Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.

…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.
Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria…

Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !

“Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!” (urare getica straveche)

Tuborg Christmas Brew anyone?…

Am citit (da, mai citesc si eu din cand in cand! ) intr-un comunicat de presa ca o sa avem din nou parte de Christmas Brew de la Tuborg. Mie imi place f tare, asa ca o astept in fiecare an cu nerabdare! (am facut si rima cu ocazia asta ) Anyway, cica nu va fi pe piata decat 10 saptamani si reprezinta cam 5% din vanzarile anuale ale Tuborg. Alaturi de asta mai beau cu placere Salitos Mojito, Timisoreana si mai rar Stejar. Aaa, si saptamana trecuta am descoperit si Bandidos. Comunicatul aici.

Chirila nu intelege…

… de ce a avut un raspuns atat de negativ la melodia cea noua a trupei Vama. Nu intelege de ce lumea (a se citi internautii, ca pe la TV nu isi da cu parerea mai nimeni despre de-astea) s-a inversunat sa catalogheze mica sa “gluma” facuta cu Dragos Stanca drept una de prost gust si la limita acceptabilului. Nu intelege de ce iubirea si dezamagirea si frustrarea aparuta ca urmare a primelor doua se manifesta prin comentarii de factura celor pe care le-a primit.

Pai eu zic ca din motivele astea:

- nu poti face glume despre datul spagii. punct. nu este cuser. nu pentru audienta ta…

- intr-o tara in care TeVeul isi permite sa faca propaganda si asasinate mediatice cu nesimtirea cu care o face, in care presa este cam in aceeasi situatie cu TVul, in care nimeni nu are incredere in justitie (cu exceptia politicienilor) nu te poti apuca sa induci lumea in eroare; mai ales cand ai pozitie puternica si esti respectat si citit de multa lume. Iti asumi un risc mare si s-a vazut in cazul de fata ca nu intotdeauna merita.

- pentru ca probabil multi dintre fanii VAMA VECHE (printre care si subsemnatul) au asteptari foarte mari de ceea ce canta Vama. Mult mai mari, incomparabil mai mari fata de asteptarile legate de Trupa Veche. Pentru ca tu, Tudor, reprezentai Vama Veche; tu erai imaginea trupei, la tine se gandea lumea cand zicea Vama Veche; pentru ca tu erai cel care n-avea chef de jumatatea lui, tu erai copilul prost care cauta orasul de departe si calul ala blestemat, tu erai cel care venea beat de la mare dupa o luna “cu marea-n suflet si cu scoica”

- pentru ca, in continuarea “liniutei” precedente, trupa Vama se incapataneaza de ceva timp sa cante piese dintr-o alta carte decat ceea ce se asteptau oamenii; si piese fara “lipici”; si pentru ca publicul nu vrea/poate lipi o imagine (a ta!) pe o trupa care canta ce canta Vama

- pentru ca asa cum fac si eu, probabil apreciaza ironiile si mesajul piesei, dar nu SIMT nimic din muzica. Nu le insufla nici un sentiment. Si nici nu se potriveste cu “ideea” lor de Chirila.

Cam asta a fost. Parerea mea, of course. Imho pentru cititorii de limba engleza.

Aaa, si poate inca ceva: eu apreciez ca ai decis mergi mai departe, sa treci peste experienta Vama Veche, este un efort fantastic sa poti merge mai departe fara sa te copleseasca remuscarile, gandurile si amintirile. Dar nu cred ca este ceea ce isi doreste lumea si ce asteapta de la tine, desi f multi te sustin cu proiectul Vama. Si spera… Foarte multi oameni se chinuie sa devina un brand, sa fie congruenti cu un anumit domeniu/produs/sentiment/gand; tu ai reusit asta cu VV. Si acum vrei sa nu mai fii acela. Nu cred ca o sa mearga. Dar, repet, apreciez curajul!

Magdalena

“Magdalena să nu minţi / Că albina n-are dinţi”