Bucuria frustrarii

Astazi am citit pe blogul lui Tolo un articol… Un articol sportiv…

“presa anticipează că fotbalul românesc va pătrunde în nivelul următor [...] în momentul în care o echipă din Provincie va cîştiga campionatul. N-am crezut că se va numi CFR Cluj.”

Din curiozitate citesc mai departe… din curiozitate citesc comentariile… din aceasi curiozitate intru pe Sport365 pentru mai multa informatie… si la sfarsit cand nesiguranta s-a transformat in certitudine m-am bucurat.

De ce m-am bucurat ca e pe primul loc CFR Cluj, cand eu nici nu ma uit la fotbalul romanesc?… cand eu nici nu tin cu nici o echipa romaneasca (afara de nationala)?… cand eu nici nu stiu mai mult de 5-6 echipe din campionatul romanesc?… cand pe mine me enerveaza la maxim Jiji, Borcea, Dragomir, Sandu, Copos, suporterii fanatici, etc?…

Era bucuria frustrarii! E ceea ce se intampla in Romania de fiecare data cand cel mic invinge pe cel mare si puternic. Este bucuria omului simplu care STIE ca societatea ii permite vecinului sau bogat sa incalce legea cu buna stiinta si fara remuscari. Este bucuria celui care si-a facut temele cand colegul sau chiulea ca sa bea si sa fumeze. Este bucuria data de confirmarea ca valoarea/reusita/succesul sunt in mainile celor ce muncesc si nu ale unor functionari corupti de la Cotroceni/Victoriei. Este sentimentul ca s-a facut dreptate…

Felicitari CRF CLUJ ca mi-ai (/ne-ai) adus aminte!