Optimizare PC – Defragmentare

De cand nu ti-ai mai defragmentat computerul? Stii ce este aia defragmentare si la ce foloseste? Si daca stii si daca nu stii vei avea nevoie de programul pe care ti-l recomand aici.

De ce m-as apuca sa recomand un soft care face defragmentare?

• Pentru ca un PC/laptop care se misca in reluare nu face pe nimeni fericit, iar pe cei care il utilizeaza la work ii face sa piarda bani (“time is money”, nu-i asa?)…
• Pentru ca sunt atat de multe variante/solutii de tot felul si ne este din ce in ce mai greu sa alegem cel mai bun program…
• Pentru ca majoritatea softurilor de defrag se misca extrem de greu si fac ca operatiunea sa fie o corvoada…
• Si mai ales pentru ca am gasit un soft care isi face treaba mai mult decat bine si este si FREE.

Ce ai zice daca ti-as spune ca am gasit un soft care mi-a defragmentat un hard-disk de 50 de GB pe care erau 30GB free space in minunatul timp de 12.5 minute (fata de cateva ore cat sta utilitarul din Windows)? Ce-ai zice daca ti-as zice ca o analiza a hard-diskului dureaza secunde? Si ce ai zice daca ti-as mai zice ca utilitarul este FREE si il poti instala si tu?

Aplicatia se cheama Auslogics Disk Defrag si poti cu un singur click sa o DESCARCI sau sa citesti un REVIEW.

Inca o data, va recomand si TECHSUPPORTALERT.COM (acolo am gasit si defragmenterul) ca un loc unde gasesti recomandari software nemaipomenite. La mine face parte deja de ceva timp din cele mai accesate Bookmarks. Enjoy!

IMAX 3D la AFI Cotroceni – the good, the bad, the ugly…

Later update: Mdap, m-am convins ca urmatoarele sunt complet adevarate vizavi de IMAX Cotroceni:
- subtitrarea nu se vede clar, este 2D (la filmele IMAX)
- nachos sunt groaznici (prea picanti, uscati)
- scaunele sunt inguste si incomode
- nu ai suport de bautura la scaun, deci vei sta cu bautura in mana (in sala IMAX)

Pentru rezervari AFI Cotroceni:

Telefonic la 021/ 407.00.00

Online la sala IMAX (tehnologie IMAX 3D)

Online la 3D, fara IMAX (tehnologie 3D “simpla”, fara IMAX)

Asta seara (25 DEC 2009) am fost pentru prima oara in sala IMAX 3D din AFI Palace Cotroceni; am avut rezervare (da, facuta prin internet! ) la AVATAR, cel mai recent succes de Box-Office. Si pentru ca in dulcele spirit romanesc putea fi o experienta nemaivazuta, dar i-a lipsit totusi f putin, am zis sa “dau pe goarna” ce si cum…

Dar hai sa incepem cu inceputul, catinel catinel…

IMAX (short for Image MAXimum) [...] has the capacity to record and display images of far greater size and resolution than conventional film systems. A standard IMAX screen is 22 metres (72 ft) wide and 16.1 metres (53 ft) high, but can vary.

Sursa: Wikipedia

Tehnologia IMAX este una deosebita, cu un 3D mult mai reusit decat traditionalul 3D (pe care il vezi la Multiplex sau Plaza sau Cinema City). Detaliile sunt impresionante, sistemul 3D este foarte foarte realist (am avut de mai multe ori tendinta sa intind mana sa ating obiecte de pe ecran), iar dimensiunile imaginii sunt colosale. Cred ca tehnologia a putut fi pusa in valoare foarte bine de un film precum AVATAR, unde anumite scene erau filmate in asa fel incat – in combinatie cu 3Dul excelent – sa te faca sa te simti prezent la locul desfasurarii actiunii.

Filmul: EXCELENT. Desi povestea este una clasica, despre cum oamenii distrug alte rase in quest-ul lor nesfarsit de a se imbogati, realizarea este intr-adevar de exceptie. Detaliile (aici are si avantajul tehnolgiei) sunt superbe, rasa Na’vi este descrisa cu lux de amanunte, de la trasaturi, imbracaminte si obiceiuri pana la sentimente si atitudine. Caracterele sunt bine conturate si m-am bucurat sa o revad pe Sigourney Weaver, dar si pe Michelle Rodriguez (Ana-Lucia din LOST). La cat de multe detalii au pus in film producatorii sunt convins ca se poate face si un joc extraordinar pe baza informatiilor, gandul m-a dus imediat la un joc de PC de mare succes (nu stiu de ce, dar mi-am adus instantaneu aminte de Starcraft, cu ai lui Protossi )

Serviciile: GROAZNICE. Aici a aparut marele minus in incursiunea din seara asta, incursiune care se putea dovedi o experienta complet deosebita. Cand restrictionezi accesul chiar si la zona de refreshments pana cu 15 minute inainte de a incepe filmul nu te poti astepta ca oamenii sa ajunga in sala la ora fixa. Scaunele destul de inghesuite, nu foarte late si mult mai proaste decat la Multiplex (de exemplu), unde macar iti poti pune bautura in suportul special amenajat. Aici nu, toate “accesoriile” necesare filmului trebuie puse cu grija pe jos (fereasca Sfantul sa se plimbe vreunul prin fata ta, ca risti sa ramai fara beuturi/floricele). Desi la inceput atmosfera a fost ok in sala, spre sfarsitul filmului o caldura puternica a reusit sa strice putin din placerea vizionarii, plus ca mi se tot abureau ochelarii. La iesire s-a format pur si simplu o coada la predarea ochelarilor, iesirea insemnand un coridor relativ ingust in care se bulucesc oameni care au stat pe loc 2.5 ore. Daca mai pun la socoteala si ca toaleta se gaseste la o distanta considerabila, cred ca v-ati cam facut o idee despre ce nu mi-a placut la Samsung IMAX din AFI Cotroceni.

(LATER UPDATE #1)
ROMANISMELE: INEXISTENTE (!!!!!)
Vorbind cu un bun amic despre experienta asta si primind cateva intrebari directe mi-am dat seama ca nu am avut parte DELOC de “romanisme” : telefoane care sa sune, ragaituri, comentarii clasice de genul “_ _ _ e-o, ba!”, samd. Acum, exista doua variante: ori am fost eu prea prins de film si nu le-am remarcat, ori au fost si ei prea prinsi de film si au uitat (varianta cu nr 3, cea in care “romanii” nu au fost in sala mi se pare practic imposibila ).
A, si inca ceva: NACHOS (al carui fan sunt) au fost foarte foarte naspa, f picanti si fara nici o aroma.

Concluzie: O experienta inedita la care sunt convins ca a contribuit f mult si universul complex din film, nu numai tehnologia IMAX. Recomand cu caldura sa incercati, chiar daca va trebui sa mai inchideti ochii la proasta organizare.

Plusuri:
- tehnologia IMAX, 3D realist
- filmul (Avatar) extrem de bine realizat si cu efecte speciale deosebite
- ca m-am intalnit cu cateva figuri cunoscute de prin online-ul romanesc

Minusuri:
- scaunele inguste, incomode si complet ne-practice
- am avut o problema si cu ochelarii, nu reuseam sa vedem clar subtitrarea, era blurry
- accesul si iesirea din sala sunt complet aiurea
- climatizarea – foarte cald pe final => aburire ochelari
- accesul dificil la toaleta (dupa 2.5 ore si ceva cola la bord… parca s-ar impune)
- NACHOS au avut un gust groaznic, pana si cei de la Baneasa DriveIn erau mai buni
-  parcarea inundata, care desi eram la etajul 1 arata ca dupa potop

Sentimentul de Apartenenta

Sarbatorile de iarna sunt deosebite prin prisma implicatiilor religioase si sentimentale. Ele aduc oamenii aproape, intaresc familiile si comunitatile si aduc mai multa intelegere.

Dar ce faci in situatia in care muncesti pe rupte, iti aduci contributia asa cum poti mai bine… dar esti complet nereprezentativ pentru comunitatea din care faci parte, recte tara ta?… Asta sunt eu, sunt cunostintele mele apropiate si esti foarte probabil si tu, cel care citeste asta.

De ce zic nereprezentativ? Mi-am dat seama in putinele minute cat m-am uitat la reclamele pentru Revelion: de ce as fi reprezentativ pentru cei care au gandit (si anul asta!) un “Paranghelion” sau un “Revelion fara numar”? Sau pentru cei care ne intoxica cu manelele sau cu telenovelele cu tigani? Nu prea au ce sa ceara de la mine: nu ascult manele, nu ma inghesui langa celelalte masini de la gratar pe domeniul public, nu comentez aiurea la filmele de la cinema si nu las in urma mea munti de gunoaie dupa ce plec din excursiile in natura…
Poate de-aia si nivelul reclamelor de la TV este asa de scazut… Poate de-aia si nivelul serviciilor este atat de scazut… Poate de-aia din cand in cand imi trece prin cap sa emigrez…
Sau poate am eu o problema cu sentimentul de apartenenta.

Sarbatori Fericite si o va urez o mai mare reprezentativitate in anii ce urmeaza!

The blues on the WIRE

Ca tot m-am apucat sa ma uit la The Wire, o mica lectie de blues de la Blind Boys of Alabama…

Here comes Santa Claus, here comes Santa Claus!

Jeffrey Gitomer este autorul cartilor “The Sales Bible”, “The Little Red Book of Selling” si unul dintre cei mai importanti traineri in zona de Sales (of course, este american! ). Este un speaker de top pe teme de sales si management si colaboreaza cu clienti corporate de talia Coca Cola, BMW, AT&T, Hilton, etc. Toate cartile sale au fost best sellers pe Amazon.com – si a scris ceva carti la viata lui. Mai multe despre el gasiti AICI. Am avut ocazia sa il vad live in 2006 la Biz Academy si am primit si un autograf pe Biblia Vanzarilor.

In 1972, when I was studying sales and positive attitude, I watched a movie called “Challenge to America,” almost every day.

In it was a story told by the great Glenn W. Turner where he wrote a letter to Santa Claus every year that matched his wealthy cousins. Glenn was a poor farmer’s son who never got anything but apples and oranges, even though he asked Santa for exactly the same thing his wealthy cousins got. And every year, Glenn would go out behind the barn and cry. One year, when his cousin wanted a brand new bicycle and Glenn wanted a brand new bicycle, and as usual, the cousin got it and Glenn didn’t, he went out behind the barn and said, “Okay Santa, if that’s the way you want to play.”

He went on to complete the story by saying, “And on that day, I decided to become my own Santa Claus.” He challenged the viewer to be his or her own Santa Claus. You know, the first 10 or 20 times I watched that movie I didn’t think too much about it. I thought it was a story, I thought he made a good point, and I went on. That was November of 1972.

Two weeks later, I made a shopping list for Christmas. Like everyone, there were the obligatory “why do I do this every year” people on my list. So I was in the department store, in the men’s section, when for some reason the message, “Be your own Santa Claus” popped into my mind. And so the first gift I bought was for me. I bought myself something nice and expensive, because I deserved it.

“What the heck?” I said to myself. “I’m Santa Claus.” And from that day, I have continued to be my own Santa Claus. All kinds of cool things have resulted from it.

Number 1: Christmas for me is no longer just December 25th. It’s any day I choose. What the heck, I’m Santa Claus.
Number 2: I can change any mood I’m in by buying myself a present. That’s one of the privileges of being Santa Claus.
Number 2.5: I’m celebrating!

In the spirit of the holiday season, in the spirit of passing down messages that can affect others forever, and of course, in the spirit of making more sales, I’m challenging you to become your own Santa Claus.

NOTE: For those of you fortunate enough to be parents, there’s not much of a transition involved, because for your children, young and old, you already are Santa Claus.

It sounds kinda selfish, I know, but let me assure you that the real Santa Claus (although I have never met him personally) surrounds himself with all kinds of fun stuff way before he gives it away to all the good little girls and boys.

Let me be a little more specific. Let me help you in…

(restul articolului aici)