Flashback… E 08:00 dimineata, e o sambata de toamna a anului 1986. Tocmai m-a trezit mamaie din somn, ca e Dragos la usa. – Da mah?… – Hai sa luam bilete la film! – Ce film ie? (zic in timp ce caut ceva haine sa le imbrac) – Sandokan, Tigrul Malaieziei.

Flashback… Stam de 30 minute la coada impreuna cu ceilalti 100 de oameni si nu ne-am plictisit inca (discutam de toate). Ce frenezie la gandul ca vom vedea Sandokan! Mai avem 5-6 persoane pana intram "inauntru", adica in sala unde se vand biletele. "Inauntru" e full, geamurile s-au aburit de atata lume, unii s-au cocotat pe balustrade, altii se inghesuie…

Ieri seara (joi) la sala Palatului am avut aceste doua flashbackuri; incercand sa vizionez concertul lui Stefan Banica JR sponsorizat de Ringier. Mi-am adus aminte ce inseamna ca oamenii sa se inghesuie si sa se certe  pentru o bucata de informatie muzicala… Mi-am adus aminte cum e ca lumea sa vizioneze un spectacol ingramadita pe scarile salii…

Am rezistat prima melodie…