Primesti oare a doua sansa vreodata? Mai exista speranta dupa perioade nesfarsite de dezamagire?…

via Adriana

Am dat peste o poveste impresionanta… Impresionanta prin simplitatea ei, prin “normalitatea” de care debordeaza si prin impactul pe care il are asupra vietilor unor oameni.

Din punct de vedere meteorologic am stabilit ca ziua de luni, 8 februarie 2010, este cea mai urata zi pe care am vazut-o vreodata. Totul fusese invaluit intr-o ceata umeda, iar ploaia se revarsa fara oprire peste nametii de zapada adunati pe parcursul a doua zile si doua nopti. Eram ud la picioare. Si asa am ramas pe parcursul intregii zile. Dar nu asta ma deranja, ci faptul ca fiecare pas pe care-l faceam imi taia rasuflarea. O oboseala nesfarsita pusese stapanire pe mine. Uram statia de metrou pentru ca nu avea scari rulante. Ma simteam de parca aveam 80 de ani si trageam si tubul de oxigen dupa mine. La birou nu m-am mai ridicat de pe scaun pana cand s-a lasat seara. Iar efortul de a ajunge acasa mi s-a parut aproape supraomenesc.

Te invit sa citesti intreaga poveste pe SITE-UL LUI NICU IONESCU. Mai departe tine doar de tine…

Royal Pingdom pune cap la cap o sumedenie de informatii despre Google si produsele sale, iar rezultatul este impresionant… Recunosc, de la un timp Google a inceput sa ma sperie prin amploarea cu care se extinde in zonele adiacente ale businessului sau. Remember Big Brother?…

Sunt oameni pe care ii cunosti de o “viata” si in care nu poti avea incredere si sunt oameni pe care ii stii de o saptamana si stii ca sunt demni de increderea ta. Poate ca si cei din a doua categorie iti vor insela increderea, dar macar nu are rost sa te agiti, “shit happens” si nici nu ii cunosti de o “viata”.

Recunosc, vin dupa o “intalnire” la care ne-am simtit cu totii bine, deci este posibil sa nu fiu suficient de coerent. Dar am pretentia ca oricat de bine dispus as fi pot sa deosebesc prefacatoria de lipsa de experienta si dezinteresul de greseala ne-intentionata. Cum sa ai pretentia sa te tratez normal dupa ce te-am ajutat si cand am avut nevoie de ajutor mi-ai intors spatele?! Cum sa imi pese de tine cand mi-a pasat de 2 ori in 3 ani si cand trebuia sa iti pese si TIE de mine ai fost foarte ocupat?! Nu pot. Nu vreau. Nu se cuvine.

In concluzie sper sa ma intelegi, asa cum te-am inteles si eu pe tine la momentul potrivit. Si da, sigur ca da, sper sa intelegi de ce acum esti in categoria “si altii” – sau cum zice o buna prietena de-a mea, categoria “muie mah” – si nu in “cercul increderii”, acel “circle of trust” al lui Robert de Niro si prin imprumut, si al meu.

Gabi

PS1: sper sa imi aduc intotdeauna aminte ca oamenii valoreaza mult mai mult decat banii
PS2: sper sa imi aduc aminte intotdeauna ca cine nu risca nu castiga

Se pare ca 35% dintre companiile Fortune 500 au cont corporate pe Twitter, conform unui sondaj din 2009. Printre top 100 companii procentajul este si mai mare, ajunge la 47%. 22% dintre corporatii au chiar si un blog corporate.

Four of the top five corporations — Walmart, Chevron, ConocoPhillips and General Electric — “consistently post on their Twitter accounts,” according to the study, titled “The Fortune 500 and Social Media: A Longitudinal Study of Blogging and Twitter Usage by America’s Largest Companies.” (ExxonMobil was the exception.)

AdWeek.com

Sunt curios cat la suta dintre corporatiile romanesti (sau ma rog, filialele romanesti ale corporatiilor internationale) au prezenta online suficient de importanta – poate asa explicam pe undeva si interesul redus al acestora pentru a utiliza mediul online drept canal de comunicare.

Sursa: AdWeek